Confesiunile Tigaii

Image

 

Of, ce soarta! N-am avut noroc in viata asta nici cat un paduche, sau cat o capusa macar! Si oamenii astia, tare greu de inteles mai sunt..Vor egalitate, vor bunatate, simpatie si toata suita, dar numai pentru ei. Pai da, cum sa se gandeasca ei bunaoara ca tigaia mozolita din bucatarie stie si altceva decat sa prajeasca pulpe si cartofi, ca urechile oalelor ce stau nefolosite de cand cu “criza”(care, intre noi fie vorba, a fost mereu cu noi, dar n-am vazut-o pana  nu s-au vaitat aia de peste mari si tari), riscand sa rugineasca sau sa le acopere praful, le aud certurile pe tema banilor si barfele nascute din ura?

Nu, tigaia e doar un biet obiect, bun doar de pus la munci si de care niciun om intreg la minte nu s-ar atasa vreodata. Pai da, voi ati auzit vreodata pe cineva zicand “aia nu se arunca, e tigaia mea de la bunica!” ? Eu nu, nici macar pe cei mai mari “chef-i” ai lumii! Ca deh, mai nou asa li se zice bucatarilor..am evoluat, nu?

Si le dau dreptate- nu prea ai cum sa fii afectuos cu o tigaie. Pentru ca tigaia nu e nici frumoasa, nici surazatoare, nu are nici povestea sau aerul aristocratic pe care-l manifesta, bunaoara, cestile de ceai de exemplu.

Tigaia e neagra, purtatoare de mirosuri grele, unsuroasa..cum s-o iubesti?          N-ai cum, si de-ai incerca.

Cu cestile de ceai, e altceva…ele amintesc de seratele cu ceai din vremea bunicelor, unde fetele mari, pure si suave isi gaseau, pe vremuri, viitorii soti,  prin albetea lor aproape ireala, de reginele vremurilor apuse prin eleganta cu care innobileaza orice masa, cat de simpla ar fi ea, prin desenele ce le gatesc si prin fragilitatea lor..doar sunt de portelan, ce naiba, n-ai cum sa ii dai cu ele in cap sotului ca a venit la 5 acasa, adus de doi amici mai…hai sa zic intregi, desi nu-i chiar cuvantul potrivit.

Prin comparatie, tigaia e buna doar de facut mancare, de ascultat si inghitit lacrimile si tristetile bucataresei din indiferent ce epoca (nu cred c-a existat femeie care sa nu fi plans niciodata in bucatarie..si nu mereu “din cauza cepei”). Tigaia nu e chiar un obiect nelipsit de pe masutele decorate pretentios din sufrageriile “doamnelor” impodobite cu panglici roz asortate la ruj si manichiura…Da’ chiar, a incercat cineva sa foloseasca o tigaie pe post de ornament? Sunt chiar curioasa daca da, ce-o fi iesit. Dar tigaia in schimb, este, alaturi de facalet, o arma redutabila din razboiul sexelor(credeti-ma, in anumite cazuri, sintagma se aplica la propriu!). Sotia te-alearga zor-nevoie cu tigaia, dornica sa-ti dea de nu in cap, macar pe spinare vreo cateva ca te-a prins cu alta “la birou”..nu stiu cum de te vede printre lacrimile alea ca de crocodil, nascute din ciuda si frustrare(nenorocita era aranjata in asa fel, incat ea si pusa la 4ace tot din Neanderthal parea, si asta nu ti-o va ierta nici moarta. Nu ca ai inselat, ci ca ai facut-o cu una superioara ei.)

Daca stratagema ei cu tigaia da gres, nu rasufla usurat! Vine…SOACRA. Cu facaletul agatat de sort, pufuind pe nari, cu basmaua intr-un haos general, vine dupa tine, sa vada ce i-ai facut tu fetitei ei! Si orice femeie, in momentul in care devine soacra, devine o super-soacra! Maestra in aruncarea facaletului de la 15m cu tinta fix intre sprancenele tale, mare minune de nu te va si nimeri. Macar o data, sa le poata povesti apoi nepotilor ce tata prost au! Daca nu te nimereste intre sprancene, tot n-ai scapat, pentru ca, spre amuzamentul general, tot te vei alege cu cateva lovituri de facalet bine croite, dupa ceafa. Ce credeai, ca facaletul e doar chestia aia cu care nevasta intinde foile de placinta ca sa te vada pe tine multumit? Maare greseala, pentru ca facaletul e de lemn sanatos, si combinat cu vreo alte cateva lovituri de tigaie(asta nu vor face cestile in veci, si-s tare mandra!), cu zgarieturi, tipete, reprosuri si alte arme tipic feminine, te va face sa-ti marturisesti vina si pentru caderea Imperiului Roman!

Astea-s momentele noastre de glorie, cand ne mandrim ca iesim si noi din bucatarie, eu si bunul meu prieten Facalet, ca o echipa..fatala! Daca stiti sa ne manuiti, evident. De nu..asta e, mai incercati! Repetitia e mama invataturii, nu-i asa?

Si astea au fost, pana una, alta, povestile mele. Sper ca v-am smuls macar un zambet si va mai astept prin bucataria mea si alta data!

                                      Cu drag,

              Tigaia, regina neincoronata a bucatariei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s