Un nou inceput

Image

Era vara. Vara si cald. Insa nu si la mine. Am mainile reci, ochii goi si dusi departe, iar sufletul mi-e, si el, pustiit. Nu ma-ntreba cum ma cheama, ca nu-ti zic. Oricum n-ar mai avea cine sa ma cheme si-i nume jalnic, de napasta. Auzi, Radu…ce-o fi fost in mintea lor oare?

-Nu te uita c-am anii pe care-i am, ca de-ti voi zice povestea mea, o sa faci la fel.

-La fel cu cine? Sau…cu ce?

-La fel cu ei…cu toti. Se ascund atunci cand le spun, dar deh, era cazul. Stii cum e, la inceputuri noi, istorii vechi. Iar daca nici asta nu-i un nou inceput, atunci chiar ca nu stiu care mai e.

      Il priveam cu ochii mari, limpezi si duiosi, de copil fascinat, si mi se parea ca nu-mi e totusi asa necunoscut. L-am recunoscut intr-un tarziu dupa finetea vorbei si dupa cum se povestea pe sine unui tanc, dupa felul acela de-a spune o poveste pe care l-am admirat mereu ca pe o perla rara. 

Parea sa fie, totusi, el, acel actor pe care bunicul mi-l aratase cu-o mana tremuranda, parca speriat de maretia lui, in prima mea zi de teatru :

-Sa tii minte copile, omul asta nu-i ca oricare altul, ci-i chiar el, acel actor de geniu pe care l-ar vrea mort cu totii, intr-o clipita!

Fusese mare de copil, incepuse cu pasi timizi, dar lumea…nu l-a vrut! Caci Radu nu era de-al lor, de cei ce mint frumos si tragic, de-ar lua si haina de pe tine in gura iernii de le-ai da!

Era un tanar drept, cinstit, spunea fatis tot ce credea. Tot ce gandea, tot ce simtea si chiar de el era genial societatea nu-l voia, caci nu era din lumea sa, a celor ce te mint frumos, si mult si chiar cam prost.

El a fugit de mic de-acasa sa joace roluri mari pe scena, cand s-a intalnit

cu-n marinar. Batran, peltic si vorbind rar, batranu-i zise, leganandu-se agale :

-Tu n-ai ce face-n teatrul asta, pui de zmeu. Doamne bine gatite nu-ti vor lansa ocheade, nici domnii iuti la furie n-o sa ai cum sa-i misti. Dar teatrul tau e strada, iar alte mii de-artisti ti-or face loc cu drag prin lungul drum al lor. Tu tre’ sa joci in strada, sa-l bucuri pe popor!

Si-a disparut. Trei zile de-atunci m-am tot gandit, si am ramas pe strada. Nu, n-am innebunit. Imi cer doar libertatea, si-oi lua-o de la voi!

Atunci am plecat prima oara. Ma simteam ingrozitor. Pe de-o parte, vina ma rodea ca un vierme marul. Pe de alta parte insa, libertatea totala, la care imi dorisem mereu sa am acces ma imbata asa cum ma imbatase coniacul vechi al tatei, dintr-un pahar baut in graba, pe furis.

Dar, vezi tu, asta era altfel de betie, betia aia ce te rupe cu brutalitate de orice realitate inconjuratoare, cand toate simturile–ti sunt anihilate total, cand simti ca lumea-i a ta si ca nimeni nu te poate opri. E acea betie totala din care iau nastere marile opere, marile tragedii, insa si crimele.

  Pletele negre imi zburau in vant, insa nu-mi pasa…ma simteam ca nou, nu mai eram tanarul timorat, ce nu indraznea sa iasa de sub tutela parintilor exigenti si autoritari. A fost momentul meu de glorie dintr-o viata ce nu mai avea, pana la urma, nimic “al meu”. Primul meu inceput, primul dintre cele multe ce i-au urmat.

Viata pe care mi-o alesesem era una aspra, aspra si din cale-afara de meschina, insa asta era ceva ce-aveam sa aflu abia la ani distanta. Intre timp, repetam acea betie absoluta in mod regulat, insa profan, 

prin ceea ce faceam, in fiecare zi pe strada.

     Eram adulat de batrani si copii, insa hulit de mamele ce ma vedeau ca pe o amenintare, dar si de barbatii ce ma credeau o pierdere de vreme, un hoinar nebun. La un momentdat, m-am lasat, pentru 0 vreme, de teatru. Am inceput insa sa povestesc. Povesteam tot ce stiam, iar cand ceea ce stiam eu a inceput sa se repete, am dat-o pe fantezie. Le-am povestit tot ce-mi putea trece la vremea aia prin minte.

Asa mi s-au scurs prin fata ochilor apusuri iernatice si rasarituri de primavara, nopti tarzii de vara si dimineti pribege de octombrie, ca o insiruire de diapozitive. Cand am inteles ca era viata mea, ca ma blocasem acolo, in satele raspandite pe tarmul marii albastre, mi-am luat talpasita. M-am rupt de-acolo, asa cum cade o frunza ruginita dintr-un pom si-am pornit-o la drum. Aveam 28 de ani atunci. Acum vad ca, de ramaneam pe tarm, mi-era, poate, mai bine. Mi s-a zis tarziu ca devenisem febletea 

clandestina a doamnelor sus-puse, ce paleau aidoma unor mimoze atunci cand ne intalneam privirile pe strada.

Casa mea a fost, ani de-a randul, intreaga lume. Adica strada. Strada mea a tinut pe continente intregi, si-am luat-o la picior pe toata. Si nu ma laud. Ma pusesem la un momentdat “la casa mea”. Imi facusem o casuta pe malul Gangelui si visam c-o sa imbatranesc acolo.

Insa cum istoria e facuta sa se repete, n-am facut multi purici nici acolo.

Si-asa am ajuns acum aici, tocmai in Argentina. Drumu-i lung, povesti sunt multe…cine cauta s-asculte? Uite, vezi? Asta e noul meu inceput.

O voi lua de la capat, voi trai sa povestesc si ma voi hrani din zambetele oamenilor mei, ale copiilor ce vor sa ma plateasca in bomboane. Deh, altfel de viata n-am invatat, n-am ce altceva sa va dau, dar de tu stii ca sa

ma-nveti, de ai, ceva ce mie mi-a scapat..te las, ca prea mi-esti draga! Si, de te-i simti vreodata stransa cu usa, fugi!  Ca lumea n-are granite de simte c-o iubesti, de te stie-a ei.

Asta a fost legea pe care batranul cu ten ars de soare, brazdat de cicatrici, cu ochii mici, vicleni si blanzi, mi-o dete-atunci pe malul apei. Iar eu, ca o copila usor de fermecat ce ma numeam atunci, am tinut-o sfanta, gravat-adanc in mine. Libertatea deplina mi-a ajuns lege sfanta, 

primul si cel mai nou dintre inceputurile mele. Caci la mine spre deosebire de ceilalti, fiecare dimineata e un nou inceput si nimeni si nimic nu e la fel. Totul se schimba.

    Da da, si tu. Mai ales tu. Tu te schimbi cel mai repede, ca valurile repezi intr-o zi de mai. Doar eu ti-am mai ramas de-atunci, relicva vie si pustie.

N-ai ce-mi face, asta e lumea, asta e libertatea, asta-i linistea. Iar in umbra lor, ca zorile, suntem noi. Doi nauci apusi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s