Scrisoare catre lume

Image

 

Da, stiu, timpul te preseaza si te grabesti. Nu vrei sau nu poti sa mai citesti. Insa eu tot am cateva lucruri sa-ti spun. Ramane la latitudinea ta daca le vei afla si cand.

Stiu tot ce ti se imputa : ca esti meschina, rea, duplicitara, egoista, marsava, a dracu’, rece, ca ucizi tot ce au oamenii mai bun in ei, si ca furi tot ce se poate fura din vietile oamenilor ; chiar stiu. Dar eu iti multumesc.

Iti multumesc pentru tot ce am avut ocazia sa vad pana acum, pentru ca

mi-ai dat modele care sa ma ghideze, mi-ai oferit ocazia sa ranesc, sa fiu ranita, sa-mi expun sufletul si sa le vad expuse in toata goliciunea lor pe ale altora. Mi-ai pus in fata ingeri si demoni cu aparente de oameni si m-ai lasat sa aleg de a cui parte sunt. M-ai lasat sa imi imaginez tot despre toti si toate si m-ai lasat sa–mi vad fantasmele implinite sau naruite. Nu m-ai cenzurat, ba chiar din contra, mi-ai aratat tablouri antagonice si m-ai lasat, ca pe un curios intr-0 galerie de arta, sa le iau din toate unghiurile. Ai fost un profesor exceptional, aratandu-mi toate consecintele posibile departe,  intr-un plan abstract, ca intr-un vis.

Si am atatea inca pentru care ar trebui sa-ti multumesc, incat mi-ar lua o vesnicie sa le-nsir pe toate. Dar asta nu inseamna ca n-o sa incerc. Unul dintre cele mai importante este, fara indoiala, faptul ca inca exist. Si nu oricum, ci sub o forma careia nu am prea multe sa-i reprosez.

De la tine am invatat multe : ca nimic nu poate fi considerat ca drept, ca de multe ori e loc intai de mai rau si-abia apoi de mai bine, ca actiunile nu pot fi rupte de context sau de vremea in care se petrec, ca singurul timp existent este doar cel al vietii noastre interioare, racordat la cine stie ce dimensiune eterica, fascinanta, ca oamenii sunt fiinte din cale-afara de complexe si, pe alocuri, ciudate.

Iti multumesc pentru faptul ca nu mi-ai rapit inca nonsalanta si ironiile, ca nu mi-ai taiat aripile si ca, desi nu merit, ma ajuti sa dau inainte

punandu-ma in jurul celor mai diverse categorii umane, chiar daca nu am realizat dintotdeauna acest lucru. Tu mi-ai aratat sacrificiul si iubirea, iar eu nu-ti pot fi decat recunoscatoare. Mi-ai mai aratat si ura, viciile si autodistrugerea, dar, ca de obicei, m-ai lasat sa aleg de una singura.

Si-ti promit ca voi incerca, pe cat posibil, sa-ti intorc darurile. Asa simt eu ca trebuie facut. Ca eu nu exist fara tine, dar disparitia mea nu e nici un impediment in calea fiintarii tale. De fapt, eu cea de azi nu sunt altceva decat creatia ta. Si iti multumesc pentru ca ai putut fi atat de marinimoasa cu mine ; n-o sa regreti.

Acum te las, caci ti-am rapit destul de mult timp si nu trebuia. Tine minte : orice s-ar intampla, pentru mine vei ramane mereu cea mai buna varianta, dintre toate optiunile probabile.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s