Teoria Chibritului sau despre Cornul Abundentei la romani

Image

România e un stat tânăr, cu 154 de ani de istorie în spate, istorie presărată din belșug  cu momente tensionate și tușe de culoare in stilul autentic național, tușe date și de modul unic în care au înțeles românii că ar trebui să se raporteze la tendințele și valorile europene. În acești ani de existență, statul a trecut prin multe – a trecut, pe rând, prin monarhie, dictatură, regim fascist, comunist, ca să se oprească, deocamdată, la democrație, însă este de apreciat faptul că, în iureșul atâtor schimbări, și-au apărat identitatea națională, folclorul și snoavele, cutumele și tot ce-i face unici. România s-a schimbat așa cum un cameleon își schimbă culoarea pentru a se feri de prădători, însă un singur ”lucru” a rămas neschimbat : românii.

    Românii, fie c-au suferit asprimile dictaturii, (spre care, dacă privim în urmă, se pare că au avut predilecție) fie că au fost iobagi sau oameni liberi, cu drepturi depline, au trăit și au dat mai departe frumusețea numai de ei știută a lui ”lasă că merge și-așa.

S-au proclamat urmași ai unui întreg șir de eroi, unul mai strălucit decât celălalt, însă, cu toate acestea, au ales să…se plângă. Ori de câte ori le-a fost greu, au preferat să se jelească, să-și înece amarul în amintirea unui trecut glorios, (să nu uităm de popularitatea filmelor ce au ca subiect diverse episoade ale istoriei neamului, nici de exclamațiile nostalgice din ciclul ”Unde ești tu Țepeș când avem atâta nevoie de tine??”) și…să-și înjure printre dinți conducătorii de mamă, că din cauza lor a ajuns la sapă de lemn un neam întreg, un neam atât de falnic si măreț odinioară.

Însă românii sunt, deopotrivă, răbdători, încăpățânați, docili și, nu în ultimul rând, foarte optimiști ca fire, ceea ce îi face favoriții conducătorilor. Pentru că românul nu se va plânge niciodată de nedreptatea comisă de un conducător împotriva unuia de rând, ci va rânji ironic, gândindu-se că ”de, ăla și-a meritat-o”. Dacă are frigiderul plin și ziua de mâine nu-l face să își frângă mâinile de spaimă, românașul nostru e ”surd, orb și tace”(pentru a parafraza un vechi proverb sicilian) la nedreptățile comise de conducătorii lui.

Popor cu înclinații naționaliste moștenite din tată-n fiu mai ceva ca ”Miorița”, românul își va blama mereu conducătorii pentru viața aspra pe care o duce, sau îi va ierta,

spunându-și că, de fapt, ”nenorociții ăia de străini ne vor răul, că ce bine ne era noua până să ne băgăm în cârdășie cu ei. Europă am vrut, Europă avem!”. Plângând mereu după vechii conducători, pe români nu i-a interesat de fapt niciodată că ar avea, și ei, românii mici, drepturi. Li s-au părut dintotdeauna sinonime cu privilegiile, ori, privilegii aveau doar nobilii, aristocrații, nicidecum gloata. Așa că la ce bun să și le caute, să le învețe?

Bunicii noștri-l plâng și azi pe Ceaușescu, acel lider legendar ce adusese neamului o viață de basm în țara unde curgea doar lapte și miere, bătrânele ce-au lucrat ”pe vremea lu` Ceaușescu” le mai spun și azi, în 2013, nepoților despre binefacerile și prosperitatea aduse de regimul socialist. De fapt, nu îl plâng tocmai pe el (pe Ceușescu, n.a.), abilitățile sale de conducător, ci un fapt cât se poate de simplu : atunci nu era discriminare la furat.

Furau toți, și șefii, și subalternii. Unii mai timid, alții mai cu spor, dar toată lumea avea de câștigat. Poveștile bătrânelor ce au lucrat în fabrici de conservă te fac să crezi că era, de fapt, un alt tărâm pe nume România, un paradis căruia i-am pierdut cheile. (”Țin minte și-acum campaniile de vară : pământul rodea (un ciorchine de struguri ajungea și la 2kg,) iar toți se adunau, cu mic, cu mare, la cules. Veneau elevi, studenți, militari, deținuți, salaori..practic oricine putea să ajute. Nu se mai prididea cu munca. Și nici noi, în fabrici, nu stăteam o clipă locului. TIR-uri întregi pline cu marfă stăteau la coadă în vămi să treacă de nu mai știai care intră sau care iese, iar carnea zăcea pe la tomberoane de nu o mai voiau nici câinii măcar, se plictisiseră până și ei de-atâta carne ce ne rămânea nouă. Făceam și norma, băgam și-n gură..mai luam și acasă câte ceva (câte puțin și pe furiș, chiar dacă toși știam și toți luam, de la portar până la ăia de sus, dar n-aveam voie să pomenim de asta nici măcar între noi. Cam cum e acu` cu chiulitul la voi în școli.) Acum, la ani de la moartea vechiului regim, au început parcă să vadă altfel lucrurile. Au început să-i privească cu ură pe conducători pentru că și-au oprit ciolanul doar pentru ei și-ai lor, și au găsit un nou țap ispășitor – corupția. Nu mulți știu ce înseamnă, și mai puțini vor să afle, dar le sună bine, place urechii acest nume de demon ce-a posedat o țară întreagă.

Dar, ca de obicei, nimic nu e ceea ce pare. Corupția nu e un simplu termen ce dă bine în discursurile viitorilor cârmuitori care se acuză între ei cu îndârjire,  sperând să mai fie lăsați în vârful ierarhiei încă puțin. Nu, corupția este o realitate ce a însoțit românul în evoluția sa ca nație…de când se știe. De la iobagul ce se ducea spășit la boier cu birul, dar cu toate astea zâmbind larg și spunându-i ”Săru-mâna, boierule!”, ca și cum boierul îi făcea o favoare că îl obligă să-și rupă din sărăcia lui ca sa-și sporească el avutul, la alegătorul de azi ce se vinde pe-o găleată și pe niște alimente, întrebându-se mai apoi de ce merg toate pe dos, corupția ne-a urmat îndeaproape indiferent de drum.

Nu suntem o nație de hoți, cum pretind unii luați de-avânturi xenofobe. Nici de viteji, cum ne minte folclorul. Suntem o nație de oameni ce s-au obișnuit cu jugul, s-au convins că așa trebuie să fie, c-așa e bine pentru toți, că e normal. Azi românul nu se mai întreabă ”Eu cu cine votez??”, ci așteaptă cu interes licitația premergătoare alegerilor, precum și can-can-urile imediat următoare, întrucât vechiul principiu roman ”pâine și circ” e mai actual în România anilor 2013 decât oricând, deși, la drept vorbind, poate acum e mai puțină pâine pentru plebei decât era atunci.

Și totuși, poate nu e totul pierdut. Poate nu încă. Observ la cei din jur c-au început, încet dar sigur, să se trezească. Încep să-și caute drepturile, să vadă cine li le-a încălcat și, mai ales, că îi văd deciși să își recupereze ce-i al lor. Se simt ca și cum s-au trezit dintr-un somn adânc, ce s-a întins pe câteva sute de ani, iar acum au energia necesară să inverseze raporturile. E vorba de oameni maturi, resemnați, crescuți în comunism, de elevi de liceu ce au aflat că, dacă protestează atunci când un coleg le este abuzat nu se va întâmpla nimic rău, de oameni. Oameni de toate vârstele și categoriile sociale ce încep să se dumirească, cuprinși parcă de o epidemie.

O epidemie care, pe cât de benefică le este lor, pe atât de periculoasă este pentru ceilalți.Pentru ceilalți, adică pentru jefuitorii pe care fiecare român asuprit îi înjură printre dinți atunci când le vede zâmbetul larg și promisiunile false. Îi înjură și se..jură! Se jură că nu îi va mai alege în veci pe ei, pe trădătorii de neam și țară…până la următoarea campanie, când licitația începe iar, ca și cum nu s-ar fi terminat cu adevărat niciodată.

Pentru că România e un stat cameleon, patria contrastelor și paradoxurilor care, pentru un englez de exemplu, ar putea părea situații imposibile, fantezii incoerente ale unui om nebun, însă…nu. Majoritatea românilor sunt doar ei înșiși : dă-le mici și manele, (sau merge și-o populară, că aia-i a lor;) lasă-i să se certe cu ungurii care au fost primii în Transilvania, ca doi copii de a III a, dă-le politicieni care se ceartă în fața camerelor ”pentru binele poporului” și liniște. Așa, ai șanse mari să te mai aleagă și data viitoare.

C-așa e el, om bun. Se-nfurie repede, iartă la fel de repede, și uită ca și cum nici n-ar fi fost. Dar urmele…rămân.

Dacă nu în conștiința oamenilor, măcar în paginile istoriei, dar nici de ea nu mai suntem siguri c-ar mai fi rămas nefurată, necosmetizată ca să se muleze pe anumite interese.C

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s