Scrisoare catre natiune

Image

Lume, lume! M-am intors tot la tine, desi speram ca nu o voi mai face vreodata asa. Te privesc si parca nu-mi vine sa cred in ce hal ai decazut, dulce Romanie! Ai fost ca o copila naiva ce-a devenit cocota unui mos libidinos pe-un pumn de bomboane, pe nesimtite. Te-au dezamagit toti si tu, ca rasplata, le-ai dat, in continuare, tot ce-aveai mai bun in tine.

Dupa razboi, i-ai asteptat cu bratele deschise pe americani, dar te-ai pomenit impinsa de la spate parca intr-ale rusilor. Si, dupa 50 de ani de comunism, de abolire a adevaratelor valori, le-ai dat, cu darnicie, tot – de la pamanturi, la minti de aur si placeri avizilor din Occident, in loc sa-ti iei revansa.

Dar ce se vede in afara, e nimic, cancerul e-n tine, macinand cu spor ce-a mai ramas bun pe acolo. Ai urcat scroafele-n copaci si te-ai chinuit sa nu se rupa crengile sub greutatea lor. Pe melteni i-ai facut domni, iar neavenitii, agramatii, au ajuns sa-ti decida viitorul, la fel cum pestele decide ce-o sa se intample cu cocota. Le zici “sa traiti!” celor ce-au uzurpat niste locuri fara sa para ca i-a vazut cineva, c-ar sti cineva cum au ajuns sa fie acum acolo, in timp ce-ti  mai inghiti o lacrima pentru “vremurile de odinioara”. Te uiti prea mult in spate, zau asa!

Si ceea ce conteaza e in fata, e pe pozitii, gata sa te surprinda. Deci mai bine aduna-ti tinerii rataciti prin Strainezia, ocroteste-i pe cei ce-s inca aici, cu tine, protejeaza-i pe toti, pe tineri si batrani deopotriva, pe cei ce au facut sacrificii pentru tine si pe cei ce vor face.

Nu le mai da sa-nghita toate deseurile pe care altii le-au numit  “divertisment”, ci

creaza-ti-l  tu pe al tau. Ca ai putea. Ajuta-i sa-si infiga radacinile aici, nu in lumea mare, descoperindu-si trecutul. Motiveaza-i sa fie cei mai buni.

Renunta la toti parvenitii, la toate mimozele ce-s noile etaloane ;  niste etaloane grotesti, de care nici macar Caragiale n-ar mai rade.  In schimb, fa-i sa reinvete drumul spre teatre si biblioteci, sa-si apere ideile si, mai ales, sa gandeasca singuri!

Ca nu te definesc tiganii deportati sistematic de francezi (cata democratie!!), nici ura italienilor fata de romani sau “eterna” rivalitate cu maghiarii pentru o palma de pamant.

La fel cum nu te definesc nici incapacitatea conducatorilor de-a-ti fi lideri si modele, extravagantele lor adesea kitschoase, gafele monumentale sau luxul lor morbid in care se lafaiesc, de ani de zile, cu-atata nonsalanta.

Tu ai valorile tale ingropate-adanc nu-n piatra, ci-n suflet de batrani. Scoate-le din cotloanele in care s-au pitit sub praf, munti de praf, ignoranta si uitare. Nu stiu cat le meritam, dar lasa-ni-le pe mana macar asa, de proba, ca sa vezi ce-am face. Suntem tot ai tai si noi, da-ne o sansa doar. Nu aur, nu averi. Alea trebuiesc meritate, castigate. Da-ne reperele si valorile de care avem atata nevoie. Iti vom fi recunoscatori.

Te las, inchei aici, caci ti-am rapit deja prea mult timp si nu se mai intoarce. Probabil ca-l puteai folosi mai intelept de-atat, insa eu am vrut doar sa deschizi ochii, sa te trezesti.

Nu cer prea mult, nu-i asa?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s