Serenitate

Image

Te-am intalnit intr-o dimineata greoaie,

Cand dezmierdai caldaramul cu pasii tai firavi.

Am trecut drept pe langa, si-am privit

Cum coada ochiului meu stang

Ti s-a oprit pe umar

 

Tu, ca un veritabil don juan,

Mi-ai dat o urma de parfum si-un zambet larg.

N-a fost de-ajuns, te-am cautat si alta seara

Prin gloata cu miros de scortisoara,

Care tocmai atunci se raspandea

care-ncotro.

 

N-am plans in perna injurand toti sfintii,

Dar nici nopti linistite n-am avut

Asteptand sa vina dinspre tine

O prima veste, ca un inceput

 

Si poate o mai asteptam si azi,

Capriciu de moment al vesniciei mele,

Cu zambet suspendat de fumul de tigara

Si ochii vii, scaldati de un apus.

 

Vorbesc cu demonii din mine si ma tem

Ca nu prea stiu pe unde te-am mai pus,

Naluca mitica, taina de nepatruns,

Ce azi imi defineste existenta

 

Mai existi?

Caci fiintez in nestire,

Fara macar sa ma gandesc la izbavire,

Inca recunoscandu-ti cadenta aparte

a pasilor in clape de pian, pe strune de vioara,

Mai simt si astazi cum ma infioara

Gandul ca tu ai putea fi aici, aproape,

Si vocea ta ca un varf de stilou

In care se-oglindeste acum o lume

Apusa azi, gonind spre nicaieri.

 

 

 

 

 

 

 

iar amintirea-i tot ce-a mai ramas,

Ecoul fad al unui pas, un biet acord de vals

Si e pierduta in uitare pe veci cheia

Spre mireasma-ti de tentatie si pacat,

Ascunsa dup-un paravan opac, o umbra de budoir

ce ma cheama la tine iar si iar..

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s