#uneori

uneori, ploaia cade lent
peste corpu-mi fierbinte.
respir în ritmul ei și plâng
la adăpost de cuvinte.

uneori cred că sufletul meu pereche
e o roșcată cu ochi albaștri și sclipiri
de stea,
care mi-a servit jumătăți.
jumătăți de intimitate, de secrete
îmbrăcate-ntr-un strat de
“dar nu vreau să vorbesc despre asta”
știind
că-mi plac bărbații.

uneori vreau să uit
că drumul ăsta merge înainte. vreau
să-mi iau drumul spre ‘napoi, măcar
până la locul unde
brodai cu mine ore, minute, secunde
cu stelele deasupra, stele-n ochi,
tremurânde.

uneori soarele mă mângâie
ca un amant proaspăt cucerit,
mă alintă și încerc să uit
că a mai fost altcineva
să lase urme, amintiri
pe pielea mea.

uneori zâmbesc pisicește
când mi se promite câte-un
“Pentru Totdeauna” și mă scutur.
mă întind
ca după un somn bun,
mă întreb
de ce singurul Pentru Totdeauna pentru care
mi-am pus amanet sufletul n-a durat
și trebuie s-o iau de la zero
om cu om, an cu an, bărbat cu bărbat,
până să știu la cine-a ajuns
sufletul meu, cine l-a cumpărat.