Fara raspuns

Image

E teama, ura, grija ce vine

Si parca nu s-ar mai sfarsi,

Stii bine cat de putine-mi mai raman fara tine,

Iar viata insasi pare un complot

 

Fara raspuns au ramas invocarile

Amintirii pierdute, ceas de ceas

Si astazi tot ce mi-a ramas

E doar o umbra despuiata pe-un perete si..atat.

 

De-as fi eu sacru, tu ai fi

Profanul dulce, fara de-ndoiala,

Insa la cat ai tu de mers

Din mine pan’ la cer,

S-ar naste alte stele, gri spoiala

De var, cu jar si aburi, dulce nebunie!

 

Doi trandafiri nauciti de bruma

Ce cade din destul peste ei, de veacuri,

Isi duc viata ca pe arcuri,

Expunandu-si cu relaxare

Cicatricile la soare

 

Tot ei au ramas

Singurul fel de viata

Din locul asta blestemat,

Ce-i plin de pietre, invadat

De praf si urlete si vaiet

Azi..sfarsit.

 

Numai urletul de caine

Se aude azi mergand pe dalele de piatra

Din praf doar cruci s-au mai cladit

Si-are sa vada lumea toata

Ca poti muri chiar daca n-ai trait

 

Amurgul asta pare sfant,

La fel ca ceata care vine

Dusa de fumul tare de tigara,

Nu e minut sa nu gandesc la tine.

 

 

 

 

Ieri ma gandeam prin ochii tai,

Azi vad deja un alt lung univers

Ce ma asteapta dupa coltul zgrunturos al cladirii,

Desi simt prin toti porii nevoia nemuririi

 

Doar prin tine

Pot infrunta aievea gerul, cu scancete de pui,

Si de raman al nimanui

Ce s-ar fi copt candva

Ramane bloc de gheata, mort ca stanca

Din care oameni vii faceau dantele aspre, calde.

 

Sunt multe care zac fara raspuns,

Intrebari sute mor in arhive negre

De suflet incomod, intunecos,

Scrisori pagane, vise profanate

De ale sufletului coridoare

Lungi si gri fantasme

Ce-ti infioara, iti distrug cupola

Fragila de sperante; nu-i ca-n basme.

 

Si-s soapte grele ce rasuna lin

A pecete si resemnare, a sentinta,

De te opresti in loc sa le asculti

Vezi doar sa nu distrug-a ta fiinta

 

Zi dupa zi, incet si greu se duce,

Iar azi te-ntrebi daca pacate au raspuns.

Prin ceata vremii ce s-a scurs

Nu simt c-ar fi vreo certitudine in spate

 

Amaruri dulci te-mbata azi,

Cand eu te simt usor tot mai departe.

Chiar de ti-as mai simti prin pori absenta

As incerca, cumva speriata, rezistenta,

O monotona, trista distantare

Cu miasma de lamai, exorcizare

Ce duce la cutremurarea

Si abolirea demonului din tine

 

Traiesti, respiri, visezi si zbori spre nemurire

Pe aripi de culori, simtindu-l pe “Mai Bine”,

Acel explorator timid ce locuia intine

Cu drumul fiintarii lui un semn de intrebare

Pe dupa labirintul verbului, ce-i oare,

 

 

O fi vreo gaura mai mare

Sau o simpla cutie cu soare

Aruncata la-ntamplare

Pe fereastra cu minuni?

Ce sa-ntrebi si cui sa-i spui…

Advertisements

Cosmar

Image

De vorba cu mine insami stau de-o vreme,

Peregrinand pe-un coridor ingust sau o alee

nici nu mai stiu, pasesc alene

Si-astept din valuri sa ma cheme

 

Pactul cu diavolu-i facut

Pe apucate, la un pranz,

Pe cand un pictor cam confuz

Veni la mine sa-mi promita.

 

Ca voi fi unica-n nisip

Si voi dormi pe pietre tari,

Ca voi avea mereu cu mine

Un demon ce luceste a clestar,

Ca voi zari in calendar

Gravata steaua nemuririi.

 

Asculta si te du departe,

nici nu mai stiu ce ma mai mana

Pe-a unei vechi silabe aripi

Ce zgaltaie si parca-ngana

Tambalul nepatruns al lumii

Cu maini subtiri de columbianca

 

Ma uit la tine, suflete al meu,

Te vad zacand in apa cea eterna,

Vorbesc cu tine si ma vad

Pe data aruncand o anatema

Lumii ca un gigantic semn de intrebare,

O indoiala si-un raspuns firav,

Bun pentru cei ce-ar da cu oistea-n gard,

Stau, te privesc, si-apoi ma-ntreb :

de ce?

 

Si totusi nu caut raspuns..

M-arunc pe valuri de cicoare

In brate lungi de Sanziene mandre,

De Iele azvarlite in abis,

Ma-ntorc zambind…

 

 

 

 Nu mai fac nici un compromis!

Medita demonul din mine la apus,

Cinic, marsav si mic ca vesnicia,

O lume-a umbrelor de aur si rubin,

Amenintarea celor care n-o sa fim

De atazi, niciodata.

 

Alt semn de-nchinaciune, alta groapa,

Iar eu ma uit, ranjind ca un sacal,

Printr-un vitraliu vechi si spart, cristal,

La lumea ce-si aduna mortii

Ca un balci ce si-a terminat programul,

Sau ca nevestele care-si culeg barbatii

de la birt in fiecare zi, in zori.

 

Chiar crezi ca mai conteaza timpul, de traiesti sau mori?

Astea-s biete povesti, pastrate drept comori

De strigoi, cersetori sau calatori pribegi,

Fara de orizont, zambet sau viata

Caci viata-i doar un vis care dispare-n dimineata.