E prea multa singuratate-n jur
De cand ea a plecat pasind agale,
Cu ochi inlacrimati si visatoare,
Luand cu sine tot soarele stradutei tale
Ca o poveste fara nume,
Precum o boala fara leac,
Expus ca roiul spiralat
Te simti acum si tu
Si fugi, si cazi, si-nsingurat,
O iei la goana prin oras,
Incepi s-o cauti si alergi
Bezmetic, sa prinzi vis de-o mana
Dar ea s-a dus,
Iar fara tine
Se simte goala si pustie,
O pasare din colivie
Ramas-a nimanui
“Am sa te port in gand mereu,
Caci fara tine nu sunt eu,
Ca soarele fara de noapte,
Ca zgomotul fara de soapte,
La fel cum fra ploaia grea
Ardoarea n-ar mai exista…
Eu fara tine..nu m-as vrea.”
Graieste mintea-i cam confuza
De razvratit-a lumii noi,
Ce trece pe la noi pe-o frunza
De alba floare de trifoi,
Ca o firava calauza
Picta de zor si tot spera
Sa o mai caute candva
Mireasma-ti dura de tutun
Pe care-o simte si acum
Cand ii apari in gand
Dar e final, sunt flori si-i plans
D-egreta bolnavioara.
Iar tu, ca un bufon meschin,
Ai zugravit cand ai zarit-o prima oara
Pe-o struna amarata de vioara
Tot ce urma de-acum s-apara
Magnoliul alb si azi se infioara
Cand vant adie din periferii
Si-aduce acum cu sine sute, mii,
De fumuri de tigari nestinse,
Pan’ la tine.
Cum oare sa-ti mai fie bine
Atunci cand perle-ti napadesc obrajii
Si te lasi posedat de nostalgii,
Nemernic demon al zarilor albastre,
Si prilej de intersectari nefaste la apus?
Caci toate vin precum s-au dus
Si orice clipa moare…
Ascunsa sau vagabondand
Printre alte gri betoane
Ce rupte-n doua inca sunt
De-o apa curgatoare.
Like this:
Like Loading...
Lumea Lucretiei 