de n-as sti mai bine,
as zice ca pe lumea asta
nimic nu-i degeaba.
ca au toate un rost al lor,
smechereste codat undeva;
dar mi s-a terminat praful
de zane. n-am acces la povesti,
asa ca nu stiu decat lumea asta.
pe lumea asta, doar vremea
nu-i degeaba. orice rost
e-o poleiala stangace, sinistra
care sa faca golul mai usor
de inghitit. mai fara nod, doar ca
tot ce-i pe lumea asta
e degeaba,
iar eu pe lume-ailalta n-am ajuns inca…
degeaba exista chirurgi pe lume,
ca tot nu si-a extirpat nimeni sentimentele,
nu si-a amanetat regretele
si chiar n-am auzit de om
sa intre-n sala de operatii…bine,
iar cand iese, sa nu mai tresara
la auzul unui simplu nume.
degeaba-s drumuri
prin viata asta mare,
ca tot stam la departare
noi de noi, si fiecare pas
facut pe drumul asta doare
cand gresesti drumul si-ncurci alteritatile
fiindca n-ai rezistat, te-ai incurcat
cu toate banalitatile.
degeaba exista Celalat,
ne-am pierdut de mult
in propriile hatisuri de nevoi
si nu-l mai vedem, pititi pe dupa foi.
ne temem de el, impartim la doi
si tot cu rest searbad,
cu iz de iluzii sparte,
de sentinta definitiva, da
Celalalt e barbarul, eroii, noi!
degeaba exista chiar viata,
comedie absurda, jucarie
de extraterestru-copil azvarlita,
la voia-ntamplarii, unde s-o nimeri.
uita-te la noi doar:
o tinem in maini, dar
ce facem cu ea, stii?
nu, ca n-avem instructiuni
ne jucam si noi la voia-ntamplarii,
asa cum am gasit-o
si cum stim mai bine,
pana apar instructiunile, speram ca tine;
fiindca la sfarsit de partida,
doar vremea si speranta n-au fost degeaba.
noi ne nastem murind si traim
pe caiet, in timp ce ne facem in liniste treaba,
amibe agitate ce nu s-au prins ca sunt degeaba.
Lumea Lucretiei 