3 helpful books for communicating with and understanding children

I will start this article by saying that I’m not a mother yet, even if I love children and get along with them just fine. Even so, my childhood is not that far away so that I wouldn’t be able to tell what I wished my parents did differently, and my time as a volunteer in a pediatric hospital only confirmed my insights.

This is why I thought that I could share with you, young parents, young educators, or simply people that want to get closer to children easily some books that helped me understand better what they need from the grown-ups.

How to Talk So Kids Can Learn: At Home and in School- Adele Faber, Elain Mazlish

It is, as the title itself announces, a book about communication. Written by two professionals in the education field, it brings to the public a collection of insights and alternatives backed up by experience and science. It is also a friendly book, written in an accessible way, focusing on delivering alternatives to our most common communication issues, not on bragging about academic know-how.

This book read during my first year of college, brought a lot of light and valuable insights to me when it came to communication. It made me see more clearly what hurt me, and why it hurt when the meaningful adults of my childhood spoke to me in some ways. Even more important, it helped me see which are the alternatives that will provide the same efficiency, without the emotional harm.

It has also a whole chapter about a very important and always hot topic, the relationship between parents and teachers, and how should every side act to establish a good, effective long-term partnership.

This beautiful and useful reading can be found on Amazon or, for the Romanian translated version, here.

Experience Human Development- Diane E. Papalia, Gabriela Martorell

My second recommendation is an iconic book. Written by two researchers, it tells the tale of human evolution during a lifetime, from the moment when two partners choose to have a baby, until the last days of the old age. Every period is presented in an objective, accurate manner, considering the struggles and the blessings we encounter during our journey.

It is a scientific, multi-disciplinary book, with a lot of references that can be looked for in-depth, or just acknowledged as they are, a reading that would enlighten and answer a lot of questions not only about childhood, but also about ourselves, or our loved, older ones.

The book can be found on Amazon or, for the Romanian version, here.

A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development- John Bowlby

Least, but not last on my list of personal favorites, John Bowlby’s book is a must-read for anyone who wants to gain a better understanding of how our attachment patterns are born. The book provides valuable insights, helping the parents to become more aware of their own attachment issues and style, as well as showing them what should be paying attention to, in order to grow up a well-balanced adult. It is, in my opinion, a very good book, helpful regardless of your position: you can be a parent, an educator, maybe a parent-to-be or just someone willing to understand the attachment better.

It can be found either on Amazon or here, for the Romanian translation.

I can’t really stress out enough how much it counts for the benefit of the children to have well-informed parents. Parents that are curious, that are aware that they are finding themselves at the beginning of a long, important journey, and about the importance of learning. Because, at the end of the day, the parents are the ones that learn the most about themselves, about the relationship with their children, about how to build a right relationship between the child and the society. And for that, they need to have access to the best resources, as growing up balanced children, soon to be adults, has never been a child’s play, to begin with.

Bătrânul Gringo, sau visul zilelor de iarnă

Despre mine ca cititoare nu-s atât de multe de spus. Iubesc ficțiunea, tind să mă raportez la autori în funcție de zona geografică de unde vin, și tind să cred că da, contextul cultural e o influență reală asupra operei. Dintre toate literaturile, însă, un loc aparte îl ocupă literatura sud-americană, frumoasă ca o poveste, serioasă ca o bunică și diafană ca un vis.

Cu Carlos Fuentes, unul din copiii săi teribili, m-am întâlnit pe stradă, într-un septembrie călduros, cu iz văratic. Nu, nu cu el în carne și oase (aș fi vrut eu, recunosc!), ci cu romanul lui de căpătâi, Bătrânul Gringo, pe taraba unui anticar stradal.

L-am luat acasă, deși nu auzisem prea multe de el, ne-am împrietenit prin octombrie, ca să termin de citit undeva prin decembrie, și nu fiindcă ar fi fost un roman greu, ci tocmai pentru că e genul de carte care îți dorești să te țină acolo cât mai mult.

Lectura e una lină, dar care reușește să facă două lucruri importante: să te țină în priză și să te facă să îți pui întrebări. Pentru că, dincolo de relația interetnică mai mult decât complexă dintre americani și mexicani, redată de povestea bătrânului gringo ce trecuse granița ca să moară, miza romanului e cu totul alta.

Cu o narațiune diafană, cu tentă onirică, Bătrânul Gringo e o amplă meditație asupra condiției umane cu toate ale sale: cu dragoste, lăcomie, stratificare socială, patimi, război, cu limite, orgolii, sensibilități și, mai ales, cu moarte.

Există o graniță pe care îndrăznim s-o trecem doar noaptea, spusese bătrânul gringo: granița diferențierii noastre cu noi înșine. este, poate, citatul cel mai potrivit ca să redau o parte din motivele pentru care romanul, la vremea lui, a fost nu doar un alt roman cu tentă politică, ci un fenomen. Pentru că romanul scriitorului mexican e, în buna tradiție literară sud-americană, îmbibat de realism magic, iar fiecare personaj principal e atent șlefuit, să spună, chiar și de unul singur, o poveste.

Personajele sunt vădit arhetipale, construite să transmită un mesaj, generalul Arroyo și bătrânul gringo ilustrând, înainte de orice, dualitatea conflictuală tânăr-bătrân, băștinaș-străin. Arroyo e moștenitorul de drept ale acelor tărâmuri, liderul tânăr și aprig născut din revolta oamenilor de rând, asupriți de albii conducători, pe când bătrânul gringo, ei bine…el e doar un străin, un american venit să moară ucis în Mexic.

Conturați atent, cu grijă pentru detalii, cei doi se întâlnesc pe teren neutru în narațiunea lui Harriett, o tânără celibatară, venită profesoară de engleză în casa unor moșieri bogați din partea locului.

O carte-bijuterie în primul rând prin felul în care sunt abordate marile teme și marile arhetipuri ale umanității, Bătrânul Gringo intră bătând pas de defilare în galeria marilor clasici literar. Un roman de citit în tihnă, cu carnetul lângă, pentru notat bucățile preferate, sau poate pe tren în drum spre altundeva, e o carte care o să vă facă să vă puneți întrebări, și să încercați să priviți spre lume cu alți ochi.