
dacă îți cer o țigară întreabă-mă
ce se întâmplă cu mine,
autodistrugerea
carapace comodă în care mă retrag
când nu mai văd decât norii
deasupra propriului apus
dacă îți spun că am încredere
în tine cât să fiu eu însămi
întreabă-mă sub câte straturi,
câte versiuni contextual acceptabile
m-am ascuns. întreabă-te
ce din tine mă atrage, mă cheamă
către sinceritate
dacă îți spun că mă doare înțelege
că durerea e mult mai veche, eu doar
am adunat în răstimp curajul
rostirii,
vorbele plutesc, parte din atmosferă
înainte să se dezintegreze
și când nu o să-ți mai spun nimic să știi
că asta e pentru că nu pot
să-ți spun tot ce aș vrea să știi.
ruptura începe mereu
cu niște cuvinte.
tăcerea
doare cel mai tare dimineața devreme