#apoteoză

timpul trece,
filă după filă
tic-tac,
eroare.

o noapte, două nopți.
o lacrimă, două lacrimi
grandoare.

un an, doi ani, jumătate
povestea bântuie lumea,
metastază.

o încercare, două-ncercări.
remușcarea colaborează cu speranța,
lumea se-ntoarce pe dos,
apostazie.

o atingere, două atingeri.
un infinit de atingeri, pielea
mijloc de comunicare inter-spirit.
opulență.

un sens. atât.
un singur sens pe care
se plimbă-n voie dorința.
dorința precede-n pași de dans Ființa.

o plăcere, două plăceri,
căutare onest-a plăcerii
libere de vinovății.
relaxare.

un bărbat, doi bărbați,
nostalgie.
dorul de-a te simți dorită.
revoluție.

o dimineață, două dimineți,
lipsă.
lipsa durerii din piept
ce te-anunță.
uitare.

un vis, două visuri,
moliciune.
absența încordării toropește.

un păcat, două păcate, șirag
al vinilor închipuite
ce nu mai sfârșește.
aroganță.
amintirea ta nu mă mai privește.

Haos

Image

 

“E moartă odaia, și mort e poetul…”- Noapte de decemvrie
Si balade trec in zor
Intinand cu-a lor tristete
Lunca, tara, continentul

Geamu-i crapat, aripi de cocor
Survoleaza intinderea neagra,
Avioanele-s duse de-acum
Sa scarmene norii de scama,
Alegorie-a unui intelept
Ce n-ar mai sti visul ce-nseamna

Afara se-aude
Un raset suav,
Caldura se propaga prin asfalt
Iar oamenii merg cu ochi inchsi
Spre-ndestularile placerii

Si rad, si canta, bucurosi
Ca a murit poetul
Azi n-are cine-i critica,
Ei au coroana, sceptrul,
Si de atata vanitate
Orasul suna doar a sticle sparte,
A sticle sparte cu miros de ambra,
Tabloul unei lumi ce o sa fiarba