#viciat

durerea devine viciu când
luminile fosforescente inundă
crăpăturile interioare,
distanța
dintre două cioburi e mereu egală
cu timpul scurs între două
decăderi, două abisuri, două tăceri

fumul lăptos mângâie
contururile corpului altfel anonim,
granițe
se sparg în jur cu viteza
exploziilor finale. supernovă.

tot ce rămâne-i impulsul,
nașterea
viciului de unică folosință, escapism
made in No Man’s Land, ambiguu,
pentru fiecare tip de durere câte-un altul.

oamenii devin dependențe,
dependințe
înguste-ale propriei vieți,
aceeași viață
de care tragi să fugi

leagă-mă de tine,
fă-o
așa cum societatea mă leagă
de utopii goale pe dinăuntru.
leagă-mă
și lasă-mă să-mi oglindesc
în ochii tăi Sinele viciat
de care am fugit atâta vreme,
leagă-mă
într-un partizanat
al abisurilor nude, ample, încântătoare.